Скачать с ютуб Limba Noastră - Cetatea (Alexei Mateevici lyrics) в хорошем качестве

Limba Noastră - Cetatea (Alexei Mateevici lyrics)

Thanks to plyrgheorghe for the translation! "Our language is a treasure Buried in deep abysms A rosary of rare stones Scattered upon our ancient land. Our language is fire that burns In the heart of a people, which suddenly Awoke from death-like slumber Like heroes from fairy tales. Our language is pure music, Doina vibrating with passion, Swarm of thunders, that burst through Black clouds and blue skies. Our language is the voice of bread, Swinged in summer by the wind, By speaking it our elders With their sweat sanctified our lands. Our language is the green of leaves, Sounds from the eternal forests, The gentle Nistru, that in its waves Loses evening stars' candles. You shall not cry with deep sorrow For the poverty of your mother tongue, You will see, how deeply generous is The tongue of our beloved land. Our language is ancient chronicles, Tales from times long forgotten; Following their gallant stories You're deeply moved and tremble. Our language has been chosen To praise all of God's creation To speak in altars and in homes The wisdom of the eternal truth. Our language is a holy one, The tongue of ancient struggles, In which they cry, in which they sing In their ancestral land the peasants. Revive your ancient tongue, Rusted by all the centuries, Remove the mouldness and the dust Of the oblivion it lies in. Gather the shining stone Lit by the sun himself -- And in the shining river you shall have A new torrent of words. A treasure will emerge Buried in deep abysms, A rosary of rare stones Scattered upon our ancient land." Limba noastră de Alexei Mateevici Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Graiul ţării noastre dragă. Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le 'nşirate, - Te-nfiori adânc şi tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri. Limba noastra-i limbă sfânta, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii. Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeţi slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-vă o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.