Скачать с ютуб Despre Ignat, cine a fost Sfântul Ignatie? Pomana porcului, Tradiții și obiceiuri românești +20 Dec. в хорошем качестве

Despre Ignat, cine a fost Sfântul Ignatie? Pomana porcului, Tradiții și obiceiuri românești +20 Dec.

Ignatul - Tăiatul Porcului 🐖🐖🐖 Tradiții, Obiceiuri și Superstiții Românești. Ignatul (+20 decembrie) Tăierea porcului (pentru unii - de pe lista) 🐖🐖🐖 Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei. După aceasta, sfântul fiind mâncat de fiare, lângă oasele lui, ce rămăseseră din voia lui Dumnezeu, s-a găsit inima întreagă, nemâncata de fiare. Aflîndu-o necredincioșii și aducându-și aminte de cuvintele Sfântului Ignatie, au despicat-o în două, vrând să vadă dacă este adevărat ceea ce zicea el. Și au aflat înăuntru pe amândouă părțile scris cu litere de aur: Iisus Hristos. Ziua în care se taie por­cul este un moment de săr­bătoare, aşteptat cu ne­răb­dare de toţi mem­brii fa­mi­liei. Ziua de Ig­nat începe de fapt cu o sea­ră înainte, când gos­po­dinele pregătesc con­di­mentele pentru pre­pa­ra­rea bunătăţilor (cu­ră­ţa­tul usturoiului pentru to­bă şi cârnat, fiertul ore­zu­lui, etc), iar gospodarii pre­gătesc ustensilele pen­­tru a doua zi di­mi­nea­ţa. De asemenea se pre­gă­teşte şi locul unde por­cul va fi pârjolit după tă­iere. Sacrificarea por­cu­lui se face dis de di­mi­nea­ţă, cu sau fără aso­mare. „Cea mai bună zi pen­tru sa­cri­fi­carea este cea în care este puţin ger. Nici într-un caz nu trebuie să fie prea cald, să se pună muş­tele pe car­ne”, spune Gheor­ghe Ba­ciu, un ţăran care res­pec­tă tradiţia Ig­na­tului. De regulă, la ţară se găsesc specialişti în în­jun­ghierea porcilor, care chiar se laudă cu numărul de porci înjunghiaţi. Cei care participă la sa­cri­fi­ca­rea porcului sunt ser­viţi de gazdă cu câte un pa­har cu ţuică. După ce por­cul a fost sacrificat ur­mea­ză pârjolirea lui, pri­ma dată cu paie. În ul­ti­ma vreme pentru pâr­jo­li­rea porcului se foloseşte bu­telia cu gaz. Odată cu terminarea pâr­jolirii şi spălării porcului, începe tranşarea şi îm­părţirea organelor şi a căr­nii. Când începe tran­şa­rea porcului, gospodarul alege carnea din care se prepară toroşul (varză a­cră cu carne) şi care pen­tru friptură. Carnea din porc se împarte pe ca­tegorii care sunt timise fie spre congelator fie spre sărare şi apoi spre a­fu­mare, fiecare după ce pre­ferinţe are. Măruntaiele şi capul de porc se pun la fiert pentru caltaboş şi tobă în apa în care s-a fiert orezul. Intestinele sunt cu­ră­ţate de gospodine pentru a fi umplute cu cârnat şi cal­taboş. „Cel mai bun porc este acela care-şi um­ple maţele”. În zilele noas­tre însă, gospodinele pre­feră să cumpere intes­tine de la măcelării, iar cele de la porc sunt aruncate. Prepararea amestecului pentru cârnat şi caltaboş este o altă operaţie care se face după reţete spe­ciale. Gospodinele se lau­dă care mai de care cu pre­paratele făcute, tri­mi­ţând gustări din acestea vecinilor şi cunoscuţilor. Seara se încheie cu „Cina por­cului” pomana porcului, unde preparatele din porc sunt udate din belşug cu vin și țuică de casă. Fi­ind postului Crăciunului, colindele sunt nelipsite de la aceste adevărate săr­bători în familiile ro­mâ­nilor. Tradiţia spune că în zi­ua de Ignat nu se lu­crea­ză altceva decât tă­ia­tul por­cu­lui, iar bătrânii cred că omul care n-are porc gras de Crăciun şi cu­ţit în vre­mea pepenilor nu a cu­nos­cut fericirea. Da­că, totuşi, n-ai porc, tai măcar o găină, pentru că trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat. Atunci când vine momentul tă­ierii porcului, toată fa­mi­lia se adună de prin toate colţurile ţării şi toţi prie­te­nii se strâng laolaltă pen­tru a ajuta sau asista la tradiţionalul obicei. Legenda Ignatului: Se crede că în noaptea din ajunul Ignatului, porcul îşi visează cuţitul sau se visează la gât cu mă­r­ge­le roşii. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. Se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, porcul isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. #Ignat #SfantulIgnatie #TaiatulPorcului