Скачать с ютуб Reziliență prin cultură. Sanda Golopenția – De la bulevardele vieții la transatlantic в хорошем качестве

Reziliență prin cultură. Sanda Golopenția – De la bulevardele vieții la transatlantic

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. Care este cea mai veche amintire păstrată de Sanda Golopenția în memoria afectivă? Cum au fost anii copilăriei sale, petrecuți într-o casă plină de cărți? De ce 𝘈𝘭𝘪𝘤𝘦 î𝘯 Ț𝘢𝘳𝘢 𝘔𝘪𝘯𝘶𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳 a rămas pentru sine, chiar și acum, o carte atât de vie și de prețioasă? S-ar putea spune că prima călătorie la Bozovici a fost prevestitoare pentru destinul său profesional, ca un fel de intrare în lumea satului pe care avea să o aprofundeze în chip magistral peste decenii? Cum a fost posibil ca în România acelor ani teribili, puternic marcați de instalarea comunismului, să resimtă perioada facultății ca pe un adevărat paradis? În tot Răul acela imens, cum mai era cu putință Binele? A simțit oare aripa protectoare a tatălui său mult timp după ce acesta nu mai era în viață? Pe firul unor întrebări atent nuanțate, emoționantul dialog dintre Sanda Golopenția, 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘴𝘰𝘳 𝘦𝘮𝘦𝘳𝘪𝘵𝘢 la Universitatea Brown, unul dintre cei mai valoroși specialiști în lingvistică, semiotică, sociologie și antropologie culturală, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o caldă evocare a unor momente semnificative, de la primii ani ai vieții, aureolați de vocea mamei, care se modela subtil în ritmul basmelor copilăriei, sau de fermecătoarele excursii în jurul Bucureștiului în compania tatălui, până la perioada deplinei afirmări intelectuale, ghidate de o serie de oameni extraordinari, adevărați maeștri, dar și simbolice ziduri de apărare în jurul cărora s-au construit deopotrivă speranța și pasiunea pentru cărți și cercetare aprofundată. 0:00 Sanda Golopenția – De la bulevardele vieții la transatlantic 0:15 Skip Intro 9:04 „Fiecare dintre părinți alegea cărțile în stilul lui. Mama mi-a pus în mână 𝘈𝘭𝘪𝘤𝘦 î𝘯 Ț𝘢𝘳𝘢 𝘔𝘪𝘯𝘶𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳 și aceasta e o carte care a rămas cu mine până acum. Este o carte absolut superbă, scrisă de un om la cincizeci de ani, care simte mijind bătrânețea și boala și povestește aventurile lui Alice…” 19:44 „Ce nu uit este camuflajul. Deci sunau sirenele și atunci închideam geamurile care erau acoperite cu hârtie violet, hârtie în care mai târziu înveleam cărțile și manualele la școală. Camuflajul mă apăsa, era un lucru pe care nu-l pot uita…” 30:11 „Mergeam la plimbări și tata avea orgoliul de a ne arăta cum se pot vedea Bucureștiul și împrejurimile lui la pas. După aceea luam tramvaiul, ajungeam la marginea Bucureștiului, de acolo mai luam un autobuz și ajungeam în tot felul de locuri. Cu tata am vizitat foarte multe din satele din jurul Bucureștiului…” 39:33 „Rosetti era maestru. Rosetti îmi plăcea nu pentru ușoara plictiseală pe care o înghițeam la el când ținea cursuri, ci pentru discuțiile de după curs, de dinainte de curs, de la orele de consultație. El era foarte atent. Și era foarte atent cu mine în mod deosebit, pentru că îl cunoscuse pe tata, știa ce s-a întâmplat. Rosetti a fost de veghe alături de mine și alături de mulți alți tineri care erau în situația mea.” 48:30 „Cred că mama a avut un rol fundamental în treaba asta. Ea s-a îndârjit să ne facă să nu devenim disperați, resemnați, triști, să creștem normal, cât se poate, până ajungem să înțelegem toate lucrurile astea și să putem face față într-un mod matur. Niciodată nu ne-a spus că e greu, că e rău…” 57:59 „La un moment dat, aveam prieteni în Franța, aveam o prietenă foarte bună, o dialectoloagă care lucra la Atlasul francez, Marie-Rose Simoni-Aurembou. Și Marie-Rose a pus în mișcare toată lumea lingvistică de la Paris; s-au semnat, s-au făcut apeluri cu semnături, pentru ca să ni se dea drumul să plecăm, soțului meu și mie.” Descoperă volumele scrise de Sanda Golopenția: https://edituraspandugino.ro/34_sanda...