Скачать с ютуб Noi am rămas urcând spre culme -de Nicolae Moldoveanu в хорошем качестве

Noi am rămas urcând spre culme -de Nicolae Moldoveanu

Apă proaspătă din izvoare vechi. Text: Traian Dorz Muzică: Nicolae Moldoveanu 1. Noi am rămas urcând spre culme, Calvarul şi mai greu de-acum, Când voi vă-ntoarceţi în "cetate", Și singuri ne-aţi lăsat în drum! R: De-acum amestecaţi în ceata De cărturari şi farisei, /: Veţi cere răstignirea noastră, Ne veţi lovi şi voi cu ei! :/ 2. Nu vă putem urma Cărarea Pe care v-aţi întors-napoi, Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi, Și-atâtea amintiri cu voi... 3. Simţi-vom de sub greul crucii Când biciuiţi vom fi cumplit, Și şti-vom dintre mii de bice Că-i frate cel ce ne-a lovit! 4. Cunoaşte-vom din mii de buze Pe-a fratelui ce ne-a scuipat, Din mii de cuie vom cunoaşte Când mâna "fratelui" a dat. 5. Şi vom întoarce-n altă parte Obrazu-nsângerat şi stâns, Vom înghiţi în noi durerea... Și nu ne veţi vedea c-am plâns! 6. Dar când vom fi întinşi pe cruce De voi pe care v-am iubit, Va-ncepe veşnicia noastră Căci ceasul vostru s-a sfârşit. 7. Suim! Şi grea e crucea-n spate, Răbdăm! Şi geme plânsu-n noi, Ne doare despărţirea voastră, Dar nu ne-ntoarcem înapoi!