Скачать с ютуб Identitatea creștină nu e identitate-zid sau identitate-oglindă, ci identitate deschisă в хорошем качестве

Identitatea creștină nu e identitate-zid sau identitate-oglindă, ci identitate deschisă

Identitatea creștină este o temă foarte sensibilă, astăzi. Însă nu doar azi, ci mai mereu. Am avut ocazia să medităm la aceste lucruri, pentru că despre asta a fost vorba în Evanghelia Duminicii. Mai exact, Marcu 9, 38-42;45,47-48. Am pornit de la faptul că peisajul religios din București și din alte orașe mari ale țării se colorează. Devine din ce în ce tot mai diversificat. Trăim într-o lume pluralistă din punct de vedere religios. Ne place sau ne place, aceasta este situația de fapt. Observăm că în fața pluralismului creștinii reacționează diferit. Unii cred că toate religiile sunt la fel de bune, de aceea aleg din "mall-ul" religiilor una care le convine. Cel puțin pentru o vreme, apoi o schimbă. Sau o uită. Alții le refuză pe toate și aleg să trăiască fără nicio religie. Sunt așa numiții "fără religie", iar numărul lor în România este în creștere. Răspunsul la pluralismul și la indiferentismul religios e fundamentalismul. Sau, dacă vreți, integrismul, intoleranța. De fapt, fundamentalismul este o patologie a gândirii spirituale. Intolerantul confundă experiența religioasă particulară cu universalitatea darului bunătății divine. De asemenea, radicalismul religios este o patologie identitară. Există trei feluri de identități religioase. Prima e identitatea "zid". Adepții acesteia gândesc și trăiesc identitatea "noi" prin excluderea celorlați. Nu contează cum sau cine sunt. Suntem doar noi prin noi. Alții nu există sau nu se vor mântui decât dacă devin ca noi. Identitatea "oglindă" se găsește la cei care cultivă relații cu aproapele, însă doar cu cei care le confirmă opțiunile religioase. Când îi contrazic devin dușmani. Nu ajung la identitatea "deschisă" ci la identiatea "zid". Identitatea deschisă o au cei care văd semințe de bine și de adevăr la ceilalți. Asta înseamnă să fim toleranți față de cei care vestesc și trăiesc binele, chiar dacă nu sunt creștini. Sau, nu fac parte din "tabăra" noastră. Domnul Christos în Evanghelia de astăzi îi invită pe ucenici să fie și toleranți, și intoleranți. Toleranți, deci cu o identitate deschisă, față de cei care vestesc adevărurile de credință, chiar dacă nu fac parte din Biserica invizibilă. Intoleranți față de cei care îi seduc pe "cei mici", din toate punctele de vedere. De asemena, intoleranți față de cei care se seduc pe ei înșiși. Sunt trei locuri existențiale în care discipolul se poate înșela pe sine. Acestea sunt simbolizate de mână, picior și ochi. Mâna înseamnă faptele sau acțiunile omului. Se fac ele în numele Domnului? Piciorul semnifică stilul de viață. Oare pentru ucenici numele lui Isus, prezența Sa, e criteriu de alegeri fundamentale? Ochiul simbolizează dorințele, poftele. În cazul de față este vizată dorința de avere. Oare averea discipolilor este obținută prin nedreptatea față de muncitori? Sau prin exploatarea celor care lucrează pentru ei? Ucenicul lui Isus este viu dacă trăiește în prezența Domnului. De aceea, să ne întrebăm: oare începem ziua, activitățile obișnuite, munca, proiectele de viață în numele Domnului? Dacă nu, oare de ce? Mai multe detalii în articolul postat mai jos.