Скачать с ютуб De ce neagă lumea Holocaustul в хорошем качестве

De ce neagă lumea Holocaustul

Astăzi vom discuta despre Holocaust și vom vedea de ce este important, pentru noi, cei de astăzi, să cunoaștem ce s-a petrecut cu mai bine de 75 de ani în urmă. Holocaustul sau Shoah, ca să folosesc termenul ebraic, a fost acțiunea sistematică a naziștilor de a anihila întreaga populație evreiască sau cu origini evreiești. Adică de a ucide orice femeie, bărbat, bătrân sau copil care aparținea acestui grup. Până la 8 mai 1945, atunci când Germania nazistă a acceptat capitularea necondiționată, sfârșindu-se astfel războiul în Europa, circa șase milioane de evrei au pierit. Unii au fost împușcați și aruncați în gropi comune sau gazați în lagăre și arși în crematorii. Alții exterminați în ghetouri, marșuri extenuante, lăsați să moară de foame sau uciși în pogromuri. Iar cei puțini care au supraviețuit au rămas marcați pentru totdeauna de trauma trăită. Două treimi din populația evreiască din Europa a dispărut în numai câțiva ani, în ceea ce a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai negre episoade ale umanității. Iar pe lângă evrei, mașinăria de ucis a celui de-al Treilea Reich a cuprins și alte grupuri de oameni considerați „indezirabili”, care, în viziunea lui Hitler și a fanaticilor săi susținători, trebuiau pur și simplu să dispară. Adică să fie lichidați. Așa a fost cazuri romilor, popoarelor slave din centrul și estul Europei, prizonierilor sovietici, homosexualilor, persoanelor cu dizabilități sau al grupurilor religioase, de la călugărițe catolice la membrii unor culte neo-protestante. Acești oameni au trecut prin experiențe greu de descris și, mai ales, greu de crezut că s-au putut întâmpla în secolul trecut, în inima Europei. Și totuși ele chiar s-au întâmplat, în ciuda faptului că și astăzi mai sunt persoane care au nesăbuința – ca să nu folosesc alt termen mai dur – de a le nega. Toate aceste crime ale celui de-al Doilea Război Mondial, executate de Germania nazistă, dar și de aliații săi, printre care și România până în august 1944, sunt legate de anumite locuri precum Baby-Yar, Sobibor, Treblinka, Odessa sau, probabil cel mai cunoscut dintre toate, Auschwitz-Birkenau, unde a funcționat cel mai groaznic lagăr de exterminare. Peste un milioane de oameni au fost gazați de naziști și trupurile lor arse, pentru a li se șterge urma. Foarte puțini au supraviețuit până în 1945, când lagărul a fost eliberat de Armata Roșie și, astfel, în deceniile următoare, au putut depune mărturie despre ce a însemnat, concret, Holocaustul. Una dintre cele mai impresionate mărturii este a Olgăi Lengyel, care a publicat în 1946 un volum de memorii, reeditat recent de Editura Corint, sub titlul „Cuptoarele Morții”, și despre care o să discut astăzi cu istoricul Sorin Turturică. Iar dacă vă întrebați cine sunt eu, care semăn cu Horia, am părul lung și barbă ca el, sunt din Ploiești, la fel ca el, dar nu sunt el, atunci permiteți-mi să mă prezint. Eu sunt Lucian Vasile și poate m-ați mai văzut în alte două ocazii, vorbind cu Horia despre istoria orașului nostru natal, adică Ploiești. Tot eu am scris textele pentru clipurile despre Rusia și Putin, conflictul din Nagorno-Karabakh sau cel din Georgia. Acum sunt pentru prima dată în fața voastră, aici, la această masă, inaugurând o serie de podcasturi de istorie. Cuptoarele Morții de Olga Lengyel Cărturești https://bit.ly/3EXJfyu Libris https://bit.ly/3MFEOeA Cartepedia https://bit.ly/38DKzL3 Susține conținutul:   / zaiafet   ZaiaShop: https://www.zaiashop.ro Instagram:   / zaiafet   Facebook:   / zaiafet   Mail: [email protected] Aparatură Folosită: Cameră: http://bit.ly/2CRMfNB Obiectiv 1: http://bit.ly/2XroIwM Obiectiv 2: http://bit.ly/2KvvJqM