Скачать с ютуб O judecata la tribunal ★ poezie crestina romaneasca в хорошем качестве

O judecata la tribunal ★ poezie crestina romaneasca

Judecata, poezie recitata din inspiratie biblica. Versuri: Costache Ioanid, convertit in biserica luterana de Rev. Richard Wurmbrand. Din volumul de poezii evanghelice: Porumbite Albe, editura Stephanus. Daca v-au placut cuvintele mai poftiti si alta data, printr-un like, coment sau un subscribe. Iată-ncepe judecata. Domnul judecă-n Sion. Nourul de martori vine lângă strălucitul tron. Stau în faţă acuzaţii : milioane, mici şi mari : se-nfioară împăraţii între hoţi şi cămătari. Primul suflet vine-n faţă. - Tu, de ce nu M-ai primit ? - Eu ... aveam avere multă. N-aveam vreme de gândit. Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces. - Avraam ! Ce-aveai în lume când din lume te-am ales ? - Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat, saci de aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat. - Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule Avraam ? - De-ar fi fost al meu pământul, totul ţie îţi dădeam ! Se rosteşte scurt sentinţa. Vine-al doilea-acuzat. - Tu, de ce-ai respins credinţa ? - Eu ... eram bolnav în pat. Şi din nourul de martori vine unul din norod. - Cum te-aflai tu, spune Domnul, când Mi-ai fost întâiul rod ? - Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita : Mă aflam atunci pe cruce tocmai lângă crucea Ta. Domnul judecă pe altul. - Pentru ce-ai respins credinţa ? - Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau credinţa... La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veşmânt. - Spune tu, cu tine-alături câţi credeau pe-ntreg pământ ? - Doamne, când vesteam potopul spune martorul cu greu, nimeni nu urma credinţa nimeni, Doamne, numai eu. Şi-acum vine-o acuzată. - Tu, de ce nu Mai primit ? - N-aveam timp. Aveam atâţia de cusut, de îngrijit. - Tu, Tabita, pe câţi oare îngrijeai ? -- Parcă ... vreo doi ... - Ba mai mulţi ! Spun zeci de glasuri. - Şi pe noi ! -- Ba şi pe noi ! Vine-o altă acuzată. - Tu ? -- O, Doamne Preaslăvite, Tu ştii tot. Eram frumoasă şi învinsă de ispite. - Spune ! strigă Salvatorul, Tu, Maria din Magdal, cum erai ? -- Eram frumoasă şi, plutind pe-al lumii val, sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat. Dar eu am venit la Tine, şi Tu toate le-ai sfărmat ! - Tu ? alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare. - Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare. Domnul face-un semn spre martori - juriul marelui examen - şi se vede-un car deodată, şi din car coboară-un famen. - Tu, spre Templul Meu, de unde te porneai când te chemam ? - Eu, din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam !... Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat. - Doamne ... Tu chemai ... prostimea ... eu eram un învăţat. Domnu-alege-acum un martor. ( unul singur e deajuns ). - Luca, ce-ai fost tu în lume ? - Doctor ! martoru-a răspuns. Domnul judecă-nainte. Vine-un prinţ de mare neam. - Tu ? De ce-ai respins credinţa ? - Eram rege ! Nu puteam ... Şi ca martor o femeie: - Tu, Estera cea frumoasă, când riscai slujind credinţa ce erai ? -- Împărpteasă !... Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare e un avocat cu vază - Doamne, cer o amânare ! Incidentul se respinge. Vine-un mare proprietar. - Doamne, vreau să vin cu martori şi cu probe la dosar. Vreau un avocat de seamă. Dau oricât ! Să fie-adus ! - Prea târziu ! răspunde Domnul. Pîn-acum să ţil fi pus ! Voi, copii, întreabă Domnul, avocat v-aţi pus sau nu ? Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: - Tu ! Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat. - Doamne, eu eram prea tânăr, când din lume m-ai chemat. - Ieremia, strigă Domnul, - Eu ! răspunde el umil. Cum erai când ţi-am spus : vino ! - Eram, Doamne, un copil ... Şi, în rând cu Ieremia, Vin din nourul cel sfânt : Iosif cel frumos şi tânăr, de ispită neînfrânt. Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat. Iosua şi Caleb ce-n ţara cea promisă au intrat. David, cu o praştie-n mână, un copil cu păr bălai, Iosia, băieţaşul rege credincios lui Adonai, Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu, şi cei trei ce-au stat în flăcări lângă-un Fiu de Dumnezeu. Vine dârz Botezătorul, ce pe Domnul povestea, vin copiii care-n templu L-au primit cu Osana, vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelep ce şi-a sprijinit, la cină, tâmpla pe cerescul piept, vin cei tineri ca o rouă, cu podoabe sfinte-n zori, vin cântâd cântare nouă şi cu glas şi din viori ... Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând. Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând ... * Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător, crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ? nu uita, umblând în viaţă din păcat în alt păcat, că în ultima instanţă nu există avocat !